Iubim armonia culorilor ce ne înconjoară, iubim raza de lumină ce ne luminează chipul, iubim zîmbetul ce ne este oferit, iubim să ne avîntăm cu înflăcarare în tot ce e nou şi necunoscut nouă, iubim cîntul unei păsări dis-de-dimineaţă, iubim aroma îmbătătoare unei flori ce ne învioaie coardele spiritului.
IUBIM.....
Dar cîţi din noi ştiu ce-i iubirea. E uşor a spune "iubesc" cînd nici că înţelegi ce-i asta, cînd nimic nu ai ce spune. Ei bine, să presupunem că tu, ca şi cum ştii ce-i asta, încerci să explici şi cum o faci? Te rezumi mereu la fraza :"Dragostea e un sentiment pe care-l simt, care mă face fericit, îmi dă sens vieţii" şi bla bla bla. Oare astfel se descrie cel mai "suprem" sentiment, după cum afirmă unii. Deci, posibil nu există, deoarece ceea ce noi numim iubire e doar o simplă necesitate care-i impusă de propriul nostru egoism pentru a ne împlini pe noi înşine. "Iubim" a ajuns a fi un simplu cuvînt, folosit involuntar.
De ce iubim dar? Pentru a fi împliniţi, pentru a conştientiza dragostea în propria persoană, iar ca să o conştientizăm avem nevoie de ceva sau cineva.Omul e prea neputincios pentru a putea iradia ceva nefiind ajutorat. Şi atunci, dacă rezumăm, oare este dragostea un sentiment pur, divin? Este doar o necesitate, ca şi banii. Atît tot...
Cu frica de a fi criticată, şi numită o impostoare, am avut curaj să descriu ceea ce cred, în ciuda tutoror semnelor rău prevestitoare. Dar, haideţi să fim sinceri cu noi înşine, nu putem descrie ceea ce nu există, sau cel puţin, în cel mai bun caz, ceea ce nu a fost simţit.
......................................................................................................
Iubim raza de lumină, deoarece ne dă căldură şi lumină, deci o simplă profitare, iubim zîmbetul ce ne este oferit, deoarece astfel credem că suntem mai deosebiţi, oare nu-i vanitatea în picioare. Iubim cîntul păsărilor, aroma îmbătătoare a florilor, armonia culorilor, ne ridică buna dispoziţie şi ne educă frumosul, iarăşi ne împlinim propriul ego. Iubim să ne avîntăm în tot ce e nou, omul e o fiinţă complexă, aventurieră de felul său, mereu cautînd senzaţii noi.....
Cine ştie poate va accede şi spre dragoste...........
Însă, prin obscuritatea lucrurilor ce ne retrezesc conştiinţa la viaţă, prea sarcastic răsună !!!
Dragostea nu e un sentiment egoist ce ne trebue doar pentru a ne autoafirma. Acest sentiment din citite si auzite nu il poti intelege. In acele momente nu te gindesti la tine, ci doar la persoana iubita. De tine uiti si exista noi doi.Atunci e mai important ce simte jumatatea dar nu propriile tale dorinte si necesitati. La aceasta stare e foarte greu de ajuns pentru ca se gasesc o mie de piedici.
ОтветитьУдалитьPe linga sentimente de fericire in buchetul dragostei mai este si tristete,dor,emotii, despartiri,certuri si altele.Este imposibil de le ignorat-ca rezultat iubirea nu e cel mai placut sentiment dar face...
Oricum,eu mi-am expus propria parere, la care am dreptul. Apreciez comentariul.
ОтветитьУдалитьInsa suntem cam pe maluri opuse in ceea ce priveste abordarea subiectului.
Eu am dorit sa-ti descriu putin ce este pe celalalt mal si sa vezi situatia din alt punct de vedere.Iti doresc sa ajungi si tu acolo cu persoana potrivita.
ОтветитьУдалитьImi place ce scrii si cum iti redai gindurile, bravo.
MErsy mult, chiar mi-e placut. :*:*
УдалитьNu cred ca voi simti asa cv.De aia si o zic cu certitudine ca nu exista.