"Se spune că doar lucrurile trecătoare au adevărata valoare... nu în cazul dat. Sunt momente pe care le-aş trăi din nou, de nerepetate ori, de dragul propriei plăceri şi împliniri. Sunt clipe pe care le-aş întinde o vecinicie şi în nici un caz nu mă voi dezice de ele.
............................................................................
Pe tine te văd învăluit într-o aură de perfecţiune, încît nici nu pot percepe realitatea cu mintea clară. Ochii, buzele, obrajii tăi gingaşi, zîmbetul tău, totul mă aduce într-o exaltare puternică şi... deopotrivă cu braţele tale grele şi brutale, îmbrăţişările puternice, corpul înfierbîntat mă transpune într-o altă lume: ideală, unde coexistăm doar noi doi, iar în jur se reflectă doar lumina degajată de pasiunea noastră.
O putere malefică mă atrage la tine din ce în ce mai mult, încît degrabă nu-mi voi fi stăpînă pe sine, ci îţi voi aparţine în întregime ţie şi dorinţelor tale fierbinţi şi nebune, care, într-o oarecare măsură îmi mănîncă şi minţile mele, făcîndu-mă obsedată de ele. Lîngă tine devin rob al sentimentelor, care-mi pătrund pînă-n oase, pînă-n adîncul firii omeneşti.
De fiece dată cînd mă atingi mă trec fiori , simt ca şi cum inima mea ar produce o descărcare electrică, care este propulsată în adîncul celor mai mici celule şi nervaţiuni ale corpului meu.
Iubesc să-ţi privesc ochii tăi în care nu găsesc orizonturi, desluşesc ceva miraculos în ei:mari, albaştri , cu pupila dilatată. Iubesc să te ascult. Iubesc cînd mîina mea îţi netezeşte pieptul. Iubesc să-mi înfig unghiile în spatele tău. Iubesc răsuflarea ta asupra ochilor mei închişi, pe care nu i-aş mai deschide în veci.........."
...............................................................................
P.S.Curios lucru, cît de tare timpul schimbă fiinţa umană. Viaţa nu cruţă pe nimeni. Toţi pînă la urmă rămînem a fi mutilaţi. Prin negura vremii mă văd şi pe mine modificată, şi pînă la urmă am devenit ceea ce sunt.
