Plouă.Plouă încet, dar cu picături mari......Mîina mea îţi netezeşte lin şi atent faţa , iar braţele tale îmi frînge cu grijă corpul meu încă atît de fraged.Simt pasiunea cu care mă atingi, ca o fiară neînsetată de mult uitînd ce înseamnă dragostea, dar asta-mi place şi nu doresc să te opresc...în jur totul amorţeşte, iar timpul încetinează, am rămas doar noi doi în toiul unei nopţi pierdute în adîncul acestui univers...
Răsuflarea ta în unison cu a mea îmi provoacă fiori, săruturile tale sălbatice mă fac să mă retrag cu totul într-o altă lume, o lume care anterior putea exista doar în imaginaţia mea.Îţi ating pieptul înfierbîntat care-mi arde minţile..le transormă în scrum..
Sunt copleşită de adîncimea tăcerii acestei nopţi încît îmi aud bătăile proprii inimi, care provoacă un cutremur, nu doar a sufletului meu, ci şi a întregului trup.
Iar mă cufund în ochii tăi albaştri şi nu regăsesc orizonturi, şi mă simt cît se poate de vie, mai vie decît în lumea reală.
Braţele tale călătoresc tot trupul meu şi îl sfîşie, dar o face cu grijă să nu-mi provoace durere, sunt prea sensibilă.
Totul pare înflăcărat , dramatic, iar memoria mea reproduce o melodie din repertoriul lui Mozart .......şi eu simt, simt că trăiesc nu doar exist.
Ai intrat în mintea mea şi-n sufletul meu fără voie, ca Zburătorul ce fură inimile fetelor neprihănite, dar atît de visătoare..şi acum savurezi această plăcere....ce va fi mai departe....?? nu ştie nimeni.....doar tu...........
