пятница, 1 марта 2013 г.

Feeling



Închipuieţi că stai pe o cale ferată...minţile-ţi sunt limpezi, corpul ţi-e relaxat şi înfierbîntat , tălpile simt sub ele pămîntul umed şi rece, după o noapte ploioasă de vară. Este dimineaţă, soarele abia răsare, e răcoare de te trec fiorii pe spate, simţi aroma îmbătătoare şi prospeţimea acelei dimineţi.Gînduri...n-ai gînduri, dorinţe...n-ai dorinte, eşti indispus şi neîmplinit, cauţi dar nu găseşti şi iată că perseverenţa cu care căutai te-a adus pe această cale ferată, în faţa unui tren ce se mişca spre tine cu o viteză turbată.Tu simţi această viteză, simţi puterea, greutatea cu care apasă trenul şinele .Trenul este din ce în ce mai aproape....Degetele par amorţite , de parcă au fost propagate de un curent electric, mîinile încep a tremura, iar picioarele-ţi sunt reci ca gheaţa, vreai să le mişti dar nu poţi, prea tare s-au îngrelat.

Inima bate din ce în ce mai tare, propulsînd o cantitate mai mare de sînge în organism, care pare a fi stresat.Simţi densitatea acestui lichid ce curge prin arterele tale.Creşte frecvenţa respiraţiei.În minte-ţi încep a încolţi fraze fără sens, care dau naştere gîndurilor în cap, zeci, sute, mii de gînduri şi întrebări fără răspuns.Unde poţi găsi răspunsuri?....iar trenul se tot apropie, timpul încetinează, cîteva secunde şi coliziunea este inevitabilă:

3 secunde- da, tu corect procedezi, nu ai altă ieşire, totul îţi pare a fi fără sens;         
2 secunde- dar cum se poate, în suflet îţi răsare o speranţă, tu POŢI interveni cu schimbări şi la sigur o vei face, dar e prea tîrziu...;
1 secundă- regreţi că acum, în clipa aceasta stai în faţa trenului şi nu te poţi mişca, corpul nu răspunde impulsurilor generate de creier, neuronii nu transmit aceste impulsuri...;
0-  totul este în zadar, atît, pînă aici a fost............
.....dar..... ce se întîmplă........timpul se dă înapoi...0,1,2,3....tu din nou stai în faţa trenului dar deja cu o hotărîre în cap, trenul se apropie şi tu...brusc...fugi din calea lui....simţi cu toată firea ta cutremurul interior...şi parcă şi viaţa începe a lumina cu alte culori...o schimbare inevitabilă.